 |
De Crăciun, sub fulgi zglobii,
|
pe Isus din nou vestindu-L
|
trec pe uliţă copii
|
Şi din zori până-n apus,
|
pe-o steluţă cu făclie,
|
ei duc lumii un Isus
|
de hârtie.
|
Dar tu, frate credincios,
|
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
|
Duci în tine un Cristos
|
care creşte?
|
Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
|
un simbol sau o icoană?
|
Simţi că-i viu cu-adevărat?
|
Cere hrană?…
|
După bezna cea de ani,
|
şi-a adus copilul zorii?
|
Vin la tine cei sărmani?
|
Vin păstorii?
|
Simţi că Cel ce l-ai primit
|
de lumină-ţi umple gândul?
|
Şi vin magi din răsărit
|
căutându-L?
|
Altfel, Pruncul nu e viu,
|
altfel, ochiul tău te-nşeală.
|
Altfel staulu-i pustiu,
|
ieslea-i goală.
|
Şi din zori până-n apus,
|
ca pe steaua cu făclie,
|
porţi şi tu tot un Isus…
|
de hârtie.
|
Scrisa de:Costache Ioanid
|
De Crăciun
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Asezati-va cu cel drag intr-o incapere, in care singura lumina sa vina dinspre pomul de Craciun si amintiti-va ca momentele frumoase din viata sunt mai multe decat luminile pomului.
ReplyDelete