Crăciunul ne-aminteşte

Crăciunul ne-aminteşte de o seară  Când corul îngeresc a intonat duios O melodie în acorduri de fanfară  Cum n-a mai fost până atunci în ţară Vestind că s-a născut Isus Hristos.

Au auzit-o şi păstorii-n consternare

La Betleem sub cerul înstelat

Se intrebau:�Ce să însemne oare?�

Dar îngerul le-a dat clarificare:

�Azi Dumnezeu din Cer s-a întrupat�

Crăciunul ne-aminteşte că odată

Era o părtăşie minunată în Eden

Dar fiinţa omenească fost-a înşelată

De Lucifer rebelul, fiinţa lepădată

In adâncul întunecatului teren.

Urmat-au secole de răzvrătire

De păcate ce-L revoltau pe Creator

Păcatele sunt zid de despărţire

Sunt duşmanii vieţii de sfinţire

Era nevoie de-un ceresc Mântuitor.

Şi s-a născut Isus în ieslea umilinţei

Nu într-o casă, nici în palat luxos

Să ne împace-apoi cu Domnul biruinţei

Să ne dezlege de starea neputinţei

Să părăsim şi lumea şi traiul păcătos.

Crăciunul ne-aminteşte de profeţii

Ce prevesteau venirea lui Mesia

Şi îndemnau locuitorii şi drumeţii

S-aştepte cu credinţă zorii dimineţii

Când s-a sfârşi-ntunericul şi pribegia,

Când va apare Luceafărul strălucitor

Cu razele-i gingaşe şi falnica lumină

Şi vor cunoaşte toţi ce Tată-ndurător

Şi răbdător; desăvârşit conducător

Ne-a cercetat şi ne-a spălat de vină.

Crăciunul ne-aminteşte cum păcatul

Aduce doar ruină, plâns şi devastare

Cărarea o îndepărtează de-Mpăratul

Iar omul derutat devine inculpatul

Ce-aşteaptă doar o justă condamnare.

Ne-aminteşte şi de şansa de reabilitare

A celor scufundaţi în marea de nelegiuiri

A celor ce au părăsit cucernica purtare

Şi nu au înţeles că pocăinţa-i renunţare

Şi L-au primit pe Fiul omului cu prigoniri.

Şi L-au primit cu-n duh de-mpotrivire

Crezând că a venit să strice legi străbune

Dar El era venit să schimbe vechea fire

Să semene în om sămânţa de iubire

Să-ndrume la viaţă de evlavie şi rugăciune

Crăciunul ne-aminteşte şi de locul

Ce fost-a părăsit de Regele slăvit

Când s-amplinit şi vremea şi sorocul.

Când a sădit în inimi dorinţele ca focul

De-a fi-n acelaşi loc cu El, necontenit.

Să nu uităm nicicând că întruparea

Era menită să ne scape de pierzare

Că El s-a coborât la noi cu-ncredinţarea

Că poate transforma în om purtarea

Ce-i va da dreptul la Cer şi-ncununare.

Scrisa de:George Cornici