Curtea de Arges-The Legend of Manole and Ana

In the times when faith was stronger than life and pure love of God meant a supreme sacrifice, a young man immured his wife alive in the walls of a church, thus the most beautiful house of God emerged in the county of Arges.

The founder of the church, a voivode known for his cruelty, impressed by the beauty of the young man’s creation, ordered his servants to take the stairs that leaded to the roof of the church so that the builders who were still working there could never come down to build a more beautiful church somewhere else.

Like Icarus once the young man who sacrificed his wife to build a church, made some wings to fly, but these didn’t carry him far. He fell from the sky and a spring appeared on the spot where he touched the ground. You can still see this spring of you ever visit the church of the Curtea de Arges Monastery…

The wall where Ana, Master Manole’s wife, supposedly rests can still be seen at Curtea de Arges. Plot: The Legend of Master Manole: Negru Voda wanted to build the most beautiful monastery in the country so he hired Master Manole, the best mason of those times, along with his 9 men. Because the walls of the monastery were always crumbling, the prince threatened him and his assistants with death.  Manole had a dream in which he was told that, in order to build the most beautiful monastery, he had to wall in someone very beloved by him or by his masons. He told his masons about it and they agreed that the first wife who came there on the following morning should be the victim. Manole`s wife, Ana (who was pregnant) came first and she was told that they wanted to play a little game, building walls around her. She accepted and soon realized that it wasn`t a game and implored Manole to let her go, but he kept his promise. Thus the beautiful monastery was built. When Manole and his masons told the prince that they could always build an even greater building, Radu Negru had them stranded on the roof so that they could not build something to match it. They fashioned wooden wings and tried to fly off the roof, but, one by one, they all fell to the ground. A spring of clear water, called after Manole, is said mark the spot where Manole fell. The Balad : Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri) Pe Arges in gios Pe un mal frumos, Negru-Voda trece Cu tovarasi zece: Noua mesteri mari, Calfe si zidari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. Merg cu toti pe cale Sa aleaga-n vale Loc de monastire Si de pomenire. Iata cum mergea Ca-n drum agiungea Pe-un biet ciobanas Din fluier doinas, Si cum il videa, Domnul ii zicea: - Mindre ciobanas Din fluier doinas, Pe Arges in sus Cu turma te-ai dus, Pe Arges in gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai vazut, Pe unde-ai trecut, Un zid parasit Si neispravit, La loc de grindis, La verde-alunis? - Ba, doamne,-am vazut, Pe unde-am trecut, Un zid parasit Si neispravit. Cinii, cum il vad, La el se rapad Si latra-a pustiu Si urla-a mortiu. Cit il auzea, Domnu-nveselea Si curind pleca, Spre zid apuca Cu noua zidari, Noua mesteri mari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. - Iata zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Si de pomenire. Deci voi, mesteri mari, Calfe si zidari, Curind va siliti Lucrul de-l porniti Ca sa-mi radicati, Aici sa-mi durati Monastire nalta Cum n-a mai fost alta, Ca v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar in temelii! Mesterii grabea, Sfarile-ntindea, Locul masura, Santuri largi sapa Si mereu lucra, Zidul radica, Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A duoa zi iar, A tria zi iar, A patra zi iar Lucra in zadar! Domnul se mira S-apoi ii mustra, S-apoi se-ncrunta Si-i ameninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Tremura lucrind, Lucra tremurind Zi lunga de vara, Ziua pin-in seara; Iar Manoli sta, Nici ca mai lucra, Ci mi se culca Si un vis visa, Apoi se scula S-astfel cuvinta: - Noua mesteri mari, Calfe si zidari, Stiti ce am visat De cind m-am culcat? O sopta de sus Aievea mi-a spus Ca orice-am lucra, Noaptea s-a surpa Pin-om hotari In zid de-a zidi Cea-ntai sotioara, Cea-ntai sorioara Care s-a ivi Mini in zori de zi, Aducind bucate La sot ori la frate. Deci daca vroiti Ca sa ispraviti Sfinta monastire Pentru pomenire, Noi sa ne-apucam Cu toti sa giuram Si sa ne legam Taina s-o pastram. S-orice sotioara Orice sorioara, Mini in zori de zi Intai s-o ivi, Pe ea s-o jertfim, In zid s-o zidim! Iata,-n zori de zi, Manea se trezi S-apoi se sui Pe gard de nuiele, Si mai sus, pe schele, Si-n cimp se uita, Drumul cerceta. Cind, vai, ce zarea? Cine ca venea? Sotioara lui, Floarea cimpului! Ea s-apropia Si ii aducea Prinz de mincatura, Vin de bautura. Cit el o zarea, Inima-i sarea, In genuchi cadea Si plingind zicea: "Da, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Sa faca piraie, Sa curga siroaie, Apele sa creasca, Mindra sa-mi opreasca, S-o opreasca-n vale, S-o-noarca din cale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. Si curgea deodata Ploaie spumegata Ce face piraie Si imfla siroaie. Dar oricit cadea, Mindra n-o oprea, Ci ea tot venea Si s-apropia. Manea mi-o videa, Inima-i plingea, Si iar se-nchina, Si iar se ruga: "Sufla, Doamne,-un vint, Sufla-l pe pamint, Brazii sa-i despoaie, Paltini sa indoaie, Muntii sa rastoarne, Mindra sa-mi intoarne, Sa mi-ontoarne-n cale, S-o duca devale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Si sufla un vint, Un vint pre pamint, Paltini ca-ndoia, Brazi ca despoia, Muntii rasturna, Iara pe Ana Nici c-o inturna! Ea mereu venea, Pe drum sovaia Si s-apropia Si, amar de ea, Iata c-agiungea! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Mult inveselea Daca o videa, Iar Manea turba, Mindra-si saruta, In brate-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea Si, glumind, zicea: _ Stai, mindruta mea, Nu te sparia, Ca vrem sa glumim Si sa te zidim! Ana se-ncredea Si vesel ridea. Iar Manea ofta Si se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Si o cuprindea Pin' la gleznisoare, Pin' la pulpisoare. Iar ea, vai de ea, Nici ca mai ridea, Ci mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Agiunga-ti de saga, Ca nu-i buna, draga. Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma stringe, Trupusoru-mi fringe! Iar Manea tacea Si mereu zidea; Zidul se suia Si o cuprindea Pin' la gleznisoare, Pin' la pulpisoare, Pin' la costisoare, Pin' la titisoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plingea Si mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma stringe Titisoara-mi plinge, Copilasu-mi fringe! Manoli turba Si mereu lucra. Zidul se suia Si o cuprindea Pin' la costisoare, Pin' la titisoare, Pin' la buzisoare, Pin' la ochisori, Incit , vai de ea, Nu se mai videa, Ci se auzea Din zid ca zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma stringe, Viata mi se stinge! Pe Arges in gios, Pe un mal frumos Negru-voda vine Ca sa se inchine La cea monastire, Falnica zidire, Monastire nalta, Cum n-a mai fost alta. Domnul o privea Si se-nveselea Si astfel graia: - Voi, mesteri zidari, Zece mesteri mari, Spuneti-mi cu drept, Cu mina pe pept, De-aveti mesterie Ca sa-mi faceti mie Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa? Iar cei mesteri mari, Calfe si zidari, Cum sta pe grindis, Sus pe coperis, Vesel se mindrea S-apoi raspundea: - Ca noi, mesteri mari, Calfe si zidari, Altii nici ca sint Pe acest pamint! Afla ca noi stim Oricind sa zidim Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa! Domnu-i asculta Si pe ginduri sta, Apoi poruncea Schelele sa strice, Scari sa le ridice, Iar pe cei zidari, Zece mesteri mari, Sa mi-i paraseasca, Ca sa putrezeasca Colo pe grindis, Sus pe coperis. Mesterii gindea Si ei isi facea Aripi zburatoare De sindrili usoare. Apoi le-ntindea Si-n vazduh sarea, Dar pe loc cadea, Si unde pica, Trupu-si despica. Iar bietul Manoli, Mesterul Manoli, Cind se incerca De-a se arunca, Iata c-auzea Din zid ca iesea Un glas nadusit, Un glas mult iubit, Care greu gemea Si mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma stringe, Titisoara-mi plinge, Copilasu-mi fringe, Viata mi se stinge! Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochi-i se-nvelea; Lumea se-ntorcea, Norii se-nvirtea, Si de pe grindis, De pe coperis, Mort bietul cadea! Iar unde cadea Ce se mai facea? O fintina lina, Cu apa putina, Cu apa sarata, Cu lacrimi udata!